Putina lume stie ca blondul firav din tabara Pitestiului, care impresioneaza prin tehnica impecabila si prin patrunderile devastatoare, a vrut sa abandoneze baschetul cand nici nu implinise 18 ani. Ajuns la “borna  27”, dintre care un deceniu i-a petrecut pe parchetul din Divizia A, cel alintat “Kevin” a iesit in lumina reflectoarelor la Final 4 Cupa Romaniei 2012, cand a fost desemnat de catre FR Baschet drept MVP-ul turneului gazduit in Arena de Baschet. Familist convins, jucatorul nascut pe drumul dintre Marasesti si Focsani si-a deschis sufletul intr-un interviu acordat site-ului FR Baschet in care a vorbit despre momentele de cumpana din viata sa si despre obiectivele pe care le are in continuare.
 
Cum te simti  dupa ce ai gustat sampania din Cupa Romaniei ?
Sunt foarte obosit acum.  Cand am castigat Cupa eram in culmea fericirii. Am facut un lucru care onoreaza aceasta echipa, un lucru important pentru oras si pentru suporteri. S-a acumulat insa foarte multa oboseala.

Ai trecut pe la Farul Constanta, CSU Atlassib Sibiu si  acum evoluezi pentru  BCM U Pitesti. Cu ultima echipa ai reusit sa obtii  primul trofeu din cariera.
Am mai trecut pe langa un trofeu foarte important, cand am fost eliminati in semifinalele play-offului de catre CSU Ploiesti, dupa ce aveam doua victorii.  A contat foarte mult pentru mine acea eliminare. Cred ca atunci puteam castiga campionatul, dar nu a fost sa fie. S-au strans multe lucruri in mine si acum a fost o izbucnire de fericire dupa ce am castigat acest trofeu important. Ramane in istorie pentru ca este prima Cupa luata de Pitesti.

Ai avut o evolutie fantastica in Final 4, cu medii foarte bune. Cum au fost meciurile si duelurile de pe parchet?
Nu prea m-a interesat cate puncte am marcat. M-am bucurat  ca jocul a mers si ca ne-am simtit bine. Am inceput sa ne revenim si cred ca a fost si o chestiune psihologica. Toata lumea a inceput sa creada, echipa adversa a lasat capul jos si asa am reusit sa adunam punctele pe tabela de marcaj.

Te asteptai sa fii desemnat MVP-ul Final 4 Cupa Romaniei?
Sincer, nu ma asteptam...consider ca este o titulatura acordata intregii echipe. Nu am reusit de unul singur. Este un joc de echipa si toata lumea m-a ajutat. Colegii mei s-au comportat exemplar si tin sa le multumesc pe aceasta cale. Este un premiu al intregii echipe si il dedic fanilor din Pitesti.

Cum ati sarbatorit dupa aceea?
Ne-au asteptat fanii. Au iesit in oras, am fost la Primarie mai intai, dupa aceea am mers la un restaurant.  Nu am stat foarte mult, eram foarte obositi si inca se simte si acum efortul depus.

Revenind la meciurile din Cupa,  iubitorii baschetului au fost placut suprinsi de jocul tau solid din ambele faze.  Care este procedeul tau preferat?
Patrunderea este procedeul meu preferat. La Sibiu aveam mai multa mana libera sa fac acest lucru, aici la Pitesti jocul este mai tacticizat si am alte atributii in echipa.  Imi plac ambele tipuri de joc. Cu ambele am avut rezultate.

Multi tineri jucatori de baschet se intreaba citind aceste randuri cum poti ajunge sa ai un control asa bun al mingii?  Care este secretul sa ajungi la acest nivel?
Tot timpul am fost pasionat de controlul mingii. Nu am privit munca in sala de baschet ca pe o munca propriu-zisa.  Este o pasiune.  Mi-a  placut sa lucrez si sa simt ca pot face, daca imi este permis, ceva deosebit.  Eu am invatat baschet in curtea scolii. Ma uitam la televizor la meciurile din NBA care  se transmiteau pe-atunci,  si urmaream foarte mult NBA Action. Cand vedeam in acele topuri o faza care imi placea o repetam de foarte multe ori. Era o placere sa fac asta si mi-a intrat in reflex.

“Am vrut sa abandonez baschetul”
Ca vorbesti de pasiuni...spune-ne un lucru mai putin stiut despre tine.
In ultima vreme m-am gandit doar la familie. Timpul meu preferat este sa ma plimb cu “piticul” meu  si cu sotia prin parc.  Sa ma relaxez. Pot sa va spun altceva, mai intim...

Te rog...
Un moment care m-a marcat a fost imediat dupa ce m-am transferat la Sibiu. Veneam de la Focsani, am jucat cateva etape la echipa mare, apoi am fost pus pe margine. Imi pierdusem toata speranta...  Nici nu implinisem 18 ani si am vrut sa abandonez baschetul! Acesta a fost  un moment de impact. Fratele meu a venit in vizita la mine, dupa o calatorie de o noapte, cu trenul. A doua zi am iesit la un suc sa povestim.  Era cam singurul care la momentul respectiv,  avea incredere in mine. Familia imi spunea sa am grija de scoala, ca baschetul este trecator. Tot povestind, i-am spus ca vreau sa ma las  si m-a frapat faptul ca a inceput sa planga cand a auzit asta. Din momentul acela, i-am jurat ca nu ma voi lasa, indiferent ce se va intampla. Si a fost un pas inainte. Am plecat la Farul, apoi am revenit mai puternic la Sibiu.

Ai adus vorba despre fratele tau. Voiam sa te intreb cate ceva despre el. L-am vazut in sala, in timpul Final 4, si pe toata durata jocurilor te incuraja puternic si te sfatuia sa patrunzi mai mult.
El este un mare pasionat de baschet si un mare fan de-al meu. Cand intra in sala de sport nu mai este fratele meu, este fan. Discut cu el, ii spun sa ma  lase, dar este un hobby pe care nu pot sa i-l scot din cap.

Ce planuri de viitor  ai? Te gandesti la echipa nationala?
Momentan ma gandesc la meciul cu echipa din Cluj. Sunt foarte trist ca am pierdut cu CSM Bucuresti.  Nu am asa planuri mari de viitor, legat de echipa nationala. Am fost in lotul largit, am transpirat, am muncit, am dat tot ce am putut si la un moment dat am abandonat ideea de a evolua pentru lotul national.  Sunt foarte mandru ca sunt roman si n-as pleca niciodata din Romania. M-as bucura din tot sufletul daca as evolua cu tricolorul pe piept.

Dar pe plan personal?
Imi doresc foarte mult sa petrec mai mult timp cu familia mea.  Sotia mea imi simte lipsa. Este o perioada mai grea, copilul nostru este mic, iar eu sunt mai tot timpul la antrenament. Am considerat ca este mai bine ca ea sa ramana la Sibiu. Aveam nevoie de ajutor. Oricum este greu, chiar daca incerc sa ajung la ea cat mai des si sa petrec cat mai mult timp cu ei.

In final cateva cuvinte pentru fani?
Sa sustina in continuare baschetul romanesc! Si pe copii ii sfatuiesc sa nu isi piarda speranta! Daca au o pasiune sa isi urmeze visul! Personal le urez numai succes!
 
De unde ii vine porecla de Kevin
Putini fani stiu adevarata poveste a poreclei lui Octavian Popa-Calota.  Multi cred ca numele de “Kevin” ar fi o varianta a lui Octavian, insa povestea este cu totul alta. “Cand eram mic fratele meu nu putea pronunta numele meu si spunea ceva de genul “Kevi”.  Apoi, imediat  a urmat celebrul film “Singur acasa”, eram blond, cu parul lung si asa mi-a ramas numele”, povesteste cu zambetul pe buze fundasul ofensiv al Pitestiului.

Nicusor Caprarescu, antrenor secund BCM U Pitesti:
“ Octavian Popa-Calota a facut niste meciuri extraordinare. Daca va continua pe acest drum ascendent va ajuta foarte mult echipa. Pe aceasta cale ii multumesc si il felicit pentru evolutii. In sfarsit a inteles rolul pe care il are in echipa si sper sa o tina pe acelasi drum.”
 
Carte de vizita:

Prenume:  Octavian
Nume:  Popa-Calota
Porecla: Kevin
Data nasterii: 22.11.1984, Marasesti (Vrancea)
Inaltime: 1,85 m
Greutate: 76 kg
Postul pe care evolueaza:  conducator de joc, fundas ofensiv
Hobby-uri: sa joace fotbal ca atacant, mare fan al echipei FC Barcelona
Echipe la care a evoluat: Farul Constanta, CSU Atlassib Sibiu, BCM U Pitesti
Familie: Casatorit de un si doua luni cu Daria, au impreuna un fiu in varsta de 9 luni care a mostenit de la ambii partini o parte din nume: Darius Kevin. O combinatie intre  varianta de masculin a numelui sotiei si porecla lui Octavian Popa-Calota.
Are un frate mai mare cu sase ani.